Pot să pun pariu cu voi că prima dată când auziti cuvantul masaj, gândul vă zboară în primul rând la masajul erotic. Am dreptate, nu?! Există, ce-i drept şi varianta erotică a masajului, ca formă de stimulare şi manevrare a energiei sexuale, în scopul atingerii unor nivele superioare de conştiinţă pe calea extrem de elaborată a evoluţiei spirituale. Dar nu intrăm in detalii.
Originea masajului ca terapie se pierde şi ea în negura timpului, păstrându-se până astăzi izvoare datate cu mii de ani înaintea erei noastre. Unii spun că prima dovadă a existenţei masajului s-ar afla într-o carte de medicină chineză datată aproximativ cu 2700 de ani i..e.n. Alţii, din contră, afirmă că Ayurveda, care este cel mai vechi sistem de medicină din lume dezvoltat şi practicat pe teritoriul Indiei, a fost preluată de budişti si dusă in Tibet (şi alte ţări asiatice) unde s-a dezvoltat şi îmbunătăţit cu anumite specificuri locale. Desigur că o parte din aceste cunoştinţe au ajuns încet-încet şi pe celelalte continente, unde vracii popoarelor de atunci au atribuit masajului un caracter magic, însoţind manevrele-i specifice cu gesturi şi cuvinte rituale. Şi cum tot ce este bun şi adevărat nu piere, în toate civilizaţiile lumii se găsesc mărturii ale practicării diferitelor forme de masaj. La noi, de pildă, în satele tradiţionale, doftoroaiele satului practicau trasul, frecatul, apăsatul pe diferite zone ale corpului, care nu sunt altceva decât manevre de masaj.*
În zilele noastre, masajul medical se împarte, în funcţie de tehnica folosită, în masaj suedez şi masaj tailandez, care (atenţie!) nu este masaj erotic, ci are la bază tehnici de întindere şi mobilizare a ligamentelor şi tendoanelor. Efectele acestui tip de masaj vizează îmbunătăţirea proprietăţilor fizice ale ţesuturilor, stimularea aparatelor şi sistemelor organismului înaintea unui efort fizic sau intelectual, precum şi refacerea corpului după acestea, efectul său tonifiant şi cel sedativ contribuind simţitor la randamentul fizic şi psihic.
Masajul, ca terapie unitară, este relaxant, ajutând la intensificarea circulaţiei sanguine şi la eliminarea toxinelor din organism. Se obţine astfel o întărire a sănătăţii generale, creşterea rezistentei organismului la factorii de mediu şi combaterea oboselii. Însă masajul profund, combinat cu proprietatile relaxante si terapeutice ale uleiurilor esentiale, poate avea un efect reparator în cazul anumitor afecţiuni sau deficiente fizice, dar şi a aspectului exterior, în general.
*) În tinereţe tatăl meu, lucrând pe atunci la CFR, din neatenţie şi-a prins mâna între tampoane (discuri metalice masive, prevăzute cu un resort puternic, care primesc șocurile dintre vagoanele de cale ferată), care i-au zdrobit-o practic aproape în întregime, adică podul palmei şi degetele. Şi îmi povestea că, refuzând să-i fie tăiată mâna la spital, aşa cu ea înţepenită cum i-a rămas în urma operaţiei de refacere a structurii osoase, a ajuns în cele din urmă la o astfel de doftoroaie care prin manevre de masaj şi mişcări a reusit să îi facă mâna din nou funcţională (să mişte degetele şi să apuce cu ele) în doar 2 săptămâni. Uluitor, nu?!
