Cu mii de ani în urmă, chinezii au observat că de fiecare dată când cineva se îmbolnăvea, anumite puncte de pe pielea pacientului deveneau dureroase. Apoi ei au mai remarcat că ori de câte ori un organ era suferind, mereu deveneau sensibile ori dureroase aceleaşi puncte de pe corpul pacientului. Astăzi acestea poartă numele de puncte reflexe, iar masarea lor cu scopul eliberării tensiunii şi tratării bolilor se numeşte reflexologie.
Reflexoterapia reprezintă una din ramurile reflexologiei şi constă în masarea cu o anumită presiune a punctelor reflexe aflate în talpă. Acest masaj îmbunătăţeşte circulaţia sângelui, fapt care accelerează transportul toxinelor spre organele de eliminare a acestora din organism.
O bună circulaţie sangvină conduce la accelerarea reconstituirii normale a ţesuturilor şi organelor lezate de boală, în plus atrage reechilibrarea bioenergetică în zona afectată. Oricare dintre noi ştie că în cazul apelor repezi se formează curenţi care scad în intensitate sau dispar în raport cu reducerea cantităţii şi vitezei de curgere a apei. În acelaşi fel câmpul bioenergetic se perturbă în zonele cu circulaţie sangvină deficitară şi se reface odată cu redresarea circulaţiei. Aşadar, detoxifiind organismul se îmbunătăţeşte astfel activitatea organelor atât din punct de vedere fiziologic cât şi energetic, ceea ce face ca starea de sănătate să fie simţitor îmbunătăţită.
Deşi prin reflexoterapie nu se pun diagnostice, se poate în schimb descoperi o suferinţă a organului corespondent zonei reflexogene (zona foarte bogată în terminaţii nervoase şi vase de sânge). În caz de suferinţă sau disfuncţionalitate, punctele reflexe devin sensibile, respectiv dureroase la palpare. Sensibilitatea sau durerea este direct proporţională cu gravitatea şi vechimea afecţiunii organului respectiv.
Atât starea de boală, cât şi vulnerabilitatea energetică/ somatică/ psihică a organismului sunt rezultatele unor procese desfăşurate în timp (zile, luni, ani), ceea ce ne va face să înţelegem că rezolvarea acestora după doar o oră (o şedinţă) de masaj reflexogen este practic imposibilă. Astfel că se recomandă un număr de până la 10 - 12 şedinţe de reflexoterapie, iar în perioada tratamentului şi 3-4 săptămâni după acesta, să fie adoptat un regim naturist (fără cafea, tutun, alcool, carne, alimente intens preparate termic), completat printr-un consum suficient de lichide (apă plată, apă de izvor, apă distilată, ceai) necesar eliminării toxinelor.
Reflexoterapia are şi unele restricţii, cum ar fi: bolile infecţioase; afecţiunile acute, susceptibile de a fi supuse unei intervenţii chirurgicale (abdomen acut, ocluzie intestinală, apendicită acută, etc); afecţiuni locale ale zonelor reflexogene (traumatisme, eczeme, malformaţii); sarcini cu risc, sau în lună mare; tumori maligne cu metastaze; starea maseurului: încordare, nervozitate, oboseală. Se indică reducerea presiunii de lucru la persoane foarte vârstnice, foarte tinere, foarte bolnave, pre- şi postchirurgical, cardiaci şi diabetici
